Meph1sto Album Foto


		Am o viata! In fiecare zi ma trezesc acelasi si alerg...spre nicaieri. Acelasi nicaieri, in care vad mereu aceiasi oameni cu fete supte si ochi intunecati. Lucrez alaturi de sufletul meu..acelasi suflet care niciodata nu-mi observa prezenta. Vad aceeasi oameni care duc lipsa de nelipsuri si totusi nimeni nu le da niciodata nimic. Cui ii pasa!? Imi beau portia de viata, si...ma trezesc. Din nou! Vad figuri posomorate, extenuate..altele decat cele de dimineata. Hmmm...gasesc o urma de speranta! S-a cuibarit la mine pe suflet, poate era flamanda (nici nu ma mira: exista atatia oameni flamanzi pe strazi...ce sa zic de sperante). Pe monitor...ochiul unei lumi virtuale, aceeasi copii inexistenti, bogati si nefericiti se prefac ca-si traiesc stupidele drame amoroase. Nimic nu s-a schimbat. Nimic nu se va schimba. Speranta a intrat in rutina. Nici nu mai stiu ce sper sau daca sper. Nu mai simt plictiseala, dezamagire sau oboseala. Eu...eu le-am avut pe toate, dintotdeauna. Eu, acelasi eu...